Iar fruntea ți-am umbrit-o cu un laur
E ploaie și e noapte-n vreri lucide
Ce de nimicuri dragoste ucide,
Tăcerea ta în mine e un aur.

Îți dăruiesc sărut sub vremuri vide
Și de pe gură-ți sorb rostiri, tezaur
Eu - cel din urmă-al beznei dinozaur
Înveșmântat în versuri reci, lichide.

Mai duc ofrandă-n templul cel cu Mere
În băț, pe umăr, piele de ispită
Să fac în Cer, acolo, Sus, avere.

Ședeai Acolo-n vise risipită
Și-n tot ce ești e-o caldă înviere
Iar crucea ta pe trup îmi e topită...