Timpul ne trăiește,
viața se sfârșește,
ne rotim în zbor,
ne pierdem în dor,
fluturii mor,
amintirile dor.

Viața cea mai lungă
e un scurt popas
într-o lume tristă
rece, fără haz .
serile-s uitare,
nopțile visare,
visele se sting,
când zorii înving.

trecem timp și spațiu
ne grăbim fecund,
trist sau jubilând,
fericirile râd,
tristețile plâng,
gândurile fug,
din zori în amurg.

Stăm în preajma vremii,
ne uscăm ca pomii,
râurile curg,
păsările-n crang
plâng duiosul cânt
pe copacul lumii.

Și trecem apoi,
din verde-n noroi,
iarba care crește,
trupuri odihnește.
frunzele foșnesc,
crengile trosnesc,
flori se ofilesc.