o rugă-n carnea lumânării scriem
la vârf un bob de flacără punându-i
și-n focul ei un gând cât tot pământu-i,
îndemn în tristul nostru "carpe diem".

o literă-n penița blândă mântui
iar noi, iubiți, răbdare ne prescriem
și într-un Azi distanțele proscriem,
în sfera cea din miezul tău tot bântui...

în vis de stea, sortiri de lene, rare...
îi alungăm al Punții noastre capăt
suind spre pisc pe-a traiului cărare.

iar clipa de amor nu e în scapăt
deși nu neg acea împrejurare
de-o fi singurătatea să-mi recapăt...