Ai ciupit din pâinea săracului în fiecare zi
fără să ai perioade cu odihnă
și el nu s-a răzvrătit.

Știai că-i cuminte și-și caută de ale lui,
merge la biserică și se rogă să ai gânduri bune,
dar tu nu crezi în ce crede el,
îl ei în derâdere.

Când se strânge prea multă obidă
de apare pericolul,
începi să dregi busuiocul cu mărinimie.
Toate acestea au sunetele întârziate ale unui ecou
în așteptare să se piardă fulgerele norilor de ploaie.

Mișcările tale perfide cu deturnări de scop
sunt semnele unor vorbe aruncate-n vânt
care obosesc urechea.