se desprind scări din cerul de azi
și răsăritul e crispat ca un graffiti
pe un perete mut
dintre doua lumi
grija de tine mă tiparește cu dureri lungi
până mi se mumifica chipul

nu știu de ce nu mai vrei
să punem ferestre în pereți
să privim lumea prin ochelarii minții...

e simplu…
ca o lecție de susținere umană
facem un plan de iubire
repetăm una pentru cealaltă
anume, “oamenii sunt frumoși”
proptim cerul cu vise
și îți dai drumul în zbor

doar zborul tău crește în ochii mei
de așteptare