circar profesionist
fac echilibristică pe silabe
elipsa
combustiei interioare
e dragonul mitic iubite care îmi poartă zborul
mă-nghite lumescului
izbirea de palatinul genunii mă scutură de tenebre
și de chipuri

mă taie în rondele un straniu verb al locuirii perfect rotunde
însoresc osul vrerii când mă rup mie
fărâmițez
(nici nu mai știu de câte veșnicii) visul tău unic
sub amprente scufund oceanul în sine
a fi zdrobește sub limbă rădăcina
eu mut el particula fără conștiință sau piatra din havuzul serii
cu pulbere scrie sămânța codul indestructibil
supernova mi se lipește
de geană
în nară veșnicia joacă o tablă cu iluzia
din plictiseală poartă în casă
obține secunda friabilă
aducere aminte zvârcolesc șarpe ghiftuit de geneze îmi lepăd lutul
să pot mistui lumina (există o lege care nu poate fi eludată)
curat să primesc întunericul întru sfințire
spovedesc gândul atingerea
pe care m-am prăvălit
fără plasă de siguranță încă

la vedere sânii mei sunt plini de ruguri

să nu dau foc trapezului
rebel asumat lipsesc uneori la repetiția dimineților
în culise
ascunzându-mi aripa
spăl lenjeria îmbâcsită a zilelor care
și-au uzat sacrul un curcubeu își varsă fântânile pretutindeni
înainte de a-mi fura moartea

cuvântul imperial e otrăvit sistematic de puțina iertare

leșia verbelor materiei
compromisă de stârvuri nu mai albăstrește cenușiul obsedant
nu te crezi când dezlegi văzduhuri din sunet
legi ochii doar de gleznă înainte de marele salt eul ca o ghiulea îți deschide
toracele

după închiderea circului pe nisipul arenei rămâne scris
înțelesul văzduhurilor nu se predă unei lișițe

derulează invers filmul smulge floarea de lotus
din sâmbure greșeala de-a fi om peste
talpa de zeu
cuvântul își bea sângele îndărătul pupilei

cât derizoriu e-n pedigriul sentimentelor amanetate în grabă pe-un
glonț de abis