De ce nu pot fărâme, precum picuri, să stau în zbor,
Colorat gri-deschis, sau sumbru, vânăt nor,
S-alerg pe ceruri, să-mi debarasez din greutăți
Ce împovărează sufletul, mereu... știut din alte dăți
Și, îs veșnic dedesubtului atât, atât de-apăsător,
Parcă strivit… claustrofob, de albastru ies nevăzător,
Fundal de pânză, un Voroneț, ce ca un zid m-oprește
Să șterg cu palma, ca pe-o tablă, alb ce crește
Și să înfig mâna în azurul puf, să pot să scap...
Poate că dincolo, în nemărginit, am locul rezervat, unde să-ncap...
01.06.2014