timpul trece de capul său
în vreme ce noi doi ne oprim la puntea
dintre un sărut început și sfârșitul infinitului.
privim lumile celuilalt prăbușindu-se
condamnați să îmbătrânim prea repede
pentru cât am avea de simțit.
călugări cu ceas grăbit mergem rapid înainte
apropiem palmele în semn de rugăciune
pentru secundele care ne-ar mai fi rămas
la ultima vamă a morților.
oră stai locului să apun azi liniștit
pe pieptul femeii ce-mi înfioară zarea.
*
mâine începe încă o zi
mai scurtă decât fericirea noastră.
___________________________________