în recele albastru
al geamului aburit
revine tandrețea
se pare că ne putem plimba
din nou pe peluze
cu unelte de primăvară
în mâini
nimbuși abia închegați
derutează mestecenii rustici
ce-au așteptat toată iarna
să clevetească în voie
despre isteriile unor
povești de viață ratate
ochiul se freacă mai întâi
de galbenul cărnos al
angliceilor din ghivece
de-o spărtură de cărămidă
ce-i foarte probabil
s-o fi aruncat după vreun câine
vecinii
tresar la ideea că mai pot fi naiv
că încă mai cred
în transparența timpului
și-n sensul cu miez
că berzele țipă
fiindcă nu-și regăsesc cuibul
e frig tare afară
unde afară?