femeie, tu, ca boarea
când ți-ai vândut tu floarea
ai căpătat arginți destui
să cumperi un hristos...?!
că-n tine nici lumină nu-i
și nici folos...
nu văduvi ivirea din tenebre
a mântuirii tale, doamnă...!
mi-am smuls o coastă din vertebre
dar nu să fii, cum ești, doar toamnă...

acoperit de flori de coaste
el intră în oraș...
veninul uriaș
al unui vis de oaste!
ție-ți plăceau soldații
cu săbii și cu flamuri...
nu verzi a morții ramuri,
nu vorbe-n inundații
de neamuri...

acolo, cu bătaie
visai un rege crist
dușman din os să taie,
să tremure-n "exist"
și pruncii din odaie...

așa, bătut de cnuturi
și aninat de-o cruce,
zadarnice-nceputuri
pe măgăruș aduce...