m-am lovit de tine ca de o migdală
ai lăsat coaja să-mi intre adânc
în tâmpla care s-a prefăcut în miez
ca o nucă de migdală ai plecat
lăsând în urmă aroma tuturor tălpilor goale
pline de ploi în care
încerc și acum să regăsesc esența rostirilor

am înflorit pentru o clipă
ca un pom primăvara când ninge

înghețată în timp am simțit cum
se întoarce carul metaforelor

scriu încă un poem al primăverilor
în care ninsorile umblă mai mereu împreună

petale și zăpadă

mieii pasc printre cuvintele trecutului
cineva ridică o filă de pe asfalt
altcineva privește un fir de iarbă nouă și tace

Anne Marie Bejliu, 9 aprilie 2017