curg flori pe ochi și învierea-i gata;
din perne vii, din lumea ta de vise
femeie cu tăcerile promise
să fie-n ale tale liniști plata.

lumina când iertarea ei îți zise
și dumnezeu în tine cuvântat-a
era noptat și îngerul strigat-a
de tot meleagul morții se trezise.

acum e-n zi și tihna-n noi ne paste
mușcând din trup și bând eternul sânge,
credința-i drum destul spre a cunoaște...

puțin pe-afară nor în tină plânge
precum un cântec către a renaște,
murirea către viață-n veci a frânge...