agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-04-17 | | Când zgomotele devin tot mai rare și străzile se-adaugă altor străzi, știu că nu te vei întoarce și că locul tău îl va lua mâine o dimineață străină. Titlurile de cărți și ziare, claxoanele din pasaj, mirii zâmbitori de pe Facebook, ușile ce se închid și se deschid întruna se retrag dincolo de orizont. Țigara se fumează singură în fața oglinzii ce refuză să reflecte clipele înțepenite pe cadrane ieșite din uz. Mă duc la o întâlnire pe care nimeni nu mi-a fixat-o. Pe scară se-aud pocnete de călcâie. Cineva sparge pahare pe holuri. Când trece metroul, copacii ornamentali se scutură, intră-n sevraj. Puterea lumii se clatină sub bătăi de ciocan atemporale. Cineva pictează cocorii primăverii pe cer. Trecătorii de fiecare zi au aceleași capete, aceleași mâini, aceleași priviri albe. Nimeni nu știe dacă vin ori pleacă, dacă așteaptă pe cineva ori petrec rubedenii la gară. Nimeni nu știe la ce oră se-ntorc. Un cerșetor înjură magazinele. Copacii devin ireverențioși. Fac gesturi obscene către ferestrele de la etajele pe care nu le pot atinge cu vârful coroanelor. Fără tine n-are sens zgomotul.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate