cu umbre scriu pe nisip despărțirea
tulpinele sapă cercuri pe dune
nu se mai ivește nicio minune
când marea sparge-n mii de stropi privirea

alarma e trează în palme pe rune
șterg tălpile goale valuri aiurea
în rădăcini joacă liber pornirea
ce degete mișcă pe clape anume

un trunchi roz-alb urcă din marele vid
căldări de lumină scoți din fântână
în litere vii ochii ți se divid

mereu lângă inimi ce bat în surdină
între zi și noi se-nfiripă timid
o operă cu uvertură calină