mult prea fragil glezna mustitoare a dansului
frânge echilibrul muști țărâna îneci în mlaștini carnivore
muguri de har patima îți usucă brațele
pirueta duhului în flacăra inimii
schimbă rând pe rând eratele ochiului
arămesc poveștile care desfrunzesc
oameni
pe zebra destinului
rătăcești printre umbre dai la o parte
punctiforme repere somnul
orizontul tușat de găuri negre îți știe pe de rost
numele

mă trag din sâmburi
esența luminii macerează sorii din degete
ardența poate catifela atingerea
grația omenescului tandrețea
din scocul clipei iureșul sângelui îți bea toate spaimele
imprimă valsului cadența șerpuitoare
a ploii

la ruleta realului mizez pe roșu
se-ntâmplă ca banca să nu măsluiască
roata
o clipire o trăire cu semn indecis
fără balastul humei nacela visului mă recuperează
din colții balaurului izvoarele își închid în piatră inocențe acvatice
și înțelepciunea primei țâșniri
zeii din mine
nu ucid veșnicia din cearcănele selenei irup
ondină
ridic praful tainei din eșuare
din balenă fac saltul cu golgota în pântec
pe șevaletul nopții îi amestecă morții nuanța voluptății
dansul se topește în vâlvătaie
rămân eu

să-mi certifice amprenta unică
împănează candori deraierile minții în ritmul galaxiei

pretutindeni
alchimizez otrava care se-agață de geană
expunerea la roua acidă a vieții înalță semitonul respirului
portativul unei noi înțelegeri
își relevă grafia zeică
notele-phoenicși ciupesc strunele zborului
vindecă
rugăciunea sinelui

te salvează în mine de ninsorile abisului
simfonia firului de iarbă