Zborul din vis

Dimineață,
iar,
Soarele răsare,
mă trezesc din nou,
nu-mi prea este foame,
dar mănânc un ou,
deși nu am chef,
la serviciu plec,
am ca șef un bou,
aer de cavou,
împrejurul meu,
și toate mă dor,
de-mi vine să mor!...
Salvarea-i mereu
de la Dumnezeu,
am noroc cu harul
care-mi umple carul,
umplând gândul meu,
visez ceva nou,
privind seara luna,
ca pe-un bibelou.
Însă, vine-un nor,
pe Pământ cobor,
mă ia somnul greu,
zgomot de depou,
lângă blocul meu.
În somn, gând senin,
visând pot să zbor,
trec din nor în nor,
bine că pe acolo
nu-i prea mult popor,
pare-un viitor,...
nu mai vreau să mor!...