|
RADIO Agonia
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
 Texte Recomandate
■ detalii organice
■ Cârciuma lui Bicuță
■ Insula
■ minciună de poveste
■ Tablou cu șef de gară
■ femeia-stâlp
■ Matineu
■ scrisoare neterminată pentru r.
■ filococardă
■ Moartea nu ia tot
■ cafea la nisip cu o metaforă vie
■ izgonirea din rai
■ despre păstrarea direcției, indiferent de invazii
■ baladă israeliană
■ ce nu se spune când se lasă noaptea
■ generația mea anacronică
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop

Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Cel mai singur om poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Friedrich Nietzsche [Friedrich_Nietzsche ]
2017-04-24
| |
Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea
Acum, când zilei
i se făcu lehamite de zi, și toate apele de dor
murmură-o nouă mângâiere,
și cerul chiar, prins într-o pânză de păianjen aurită,
grăiește oricărui ostenit: „acum dormi!” –
de ce nu dormi tu, inimă posacă,
de ce să fugi tu cu piciorul sângerând…
pe cine-aștepți cu patimă?
Traducere Simion Dănilă
|
|
|
|