Motto:

"Acolo unde bate toaca e loc să mă întorc și eu
să iau o toacă de pe grindă să bocăn ritm cu Dumnezeu"
- Ioan-Mircea Popovici

stigmatizat de umbre învelești
cadranul argintatelor bătrânelor povești
alegi doar aripa din care poți țâșni
......................
el stă pe brațul ploii gândește viața toată
există fără gesturi e tot doar dăruire
copil cu ochi de gânduri ideile le-așterne
câmpul înghite apa izvorul prinde setea
și-o răsucește-n sine
prin mine scoate coiful își pleacă fruntea 'naltă
îmi cuprinde ceafa apoi se-ndreaptă sprinten

îmi lasă pe un umăr visarea
citește-n scorburi seva visărilor ardente
pe altul păsări așează și din nimicul aspru
prin libertăți mă scaldă
------------------------
ca o statuie rară
din trunchi coboară seara
învie
aruncă-n glod uitarea
ridică-n mine taina
uimirea și iubirea
-------------------------
apoi încet îmi spune privind prin astre reci
că toate sunt întregul care mă înconjoară
cândva îmi era teamă de-advertismente grele
venite de aproape când din departe știu

că sunt din fericiții-n care credința crește crește
nimic nu o mai poate slăbi cu vorbe goale
de-aici se naște forța fiecărei zile de-a merge înainte
oricât de obosită îmi pare că aș fi

Anne Marie Bejliu, 23 aprilie 2017