stăpân, privește Ra spre tot tărâmul,
din ochi îi cade lacrima de rază
ce dimineții dulci îi stă de pază
și pași pictează-n umbre caldarâmul.

ci dintre-ucideri una-i de primează:
ni-i dată-n viață clipa în fărâmul
de neclintire, timp de ne-omorâmu-l
cu frumuseții, printre bezne, oază.

apoi vicleana zi se face seară
pe cer, spre-apus, albastrul înroșind
și soarele-și topește blânda ceară.

în viitorii zori l-aștept ieșind
din mare-n mal, lumina să își ceară
ferestre de privire copleșind...