în patul nopții insomnii veghează
iar în priviri o șoaptă grea îți crește
auzi lumini ca smulse de un clește
din luna-n cer, ce bezne ospătează.

cu taina nemuririi se-nvelește
nelocuită însă de emfază
în ochii tăi sculptând o rece frază
și mii de ani în clipă-ți făurește.

iar stelele-nfioară-a veșnicie
în duhul tău de pieritoare, treaz
și dus la Domnul în ucenicie.

din lucitoare perne vin viteaz
și bând din agonii cucernicie
mă-mbăt de tine până la extaz.