agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-04-28 | |
1
Soarele nu strălucește pentru surâsuri, nici iarba nu crește spre a fi retezată, cum nu e cenușă tot ceea ce-n ardere își află lumina. Prea multe lucruri apropiem de sufletul nostru; când le pierdem, le lăsăm să strălucească din bezna trecutului. Surâsul vine mult mai târziu, când lumina se strânge într-o altă lumină. 2 Nu suntem purtătorii de chei ai zilelor, doar trecem neștiuți prin ele, spre-a ne aduce aminte, târziu, de tot ce se încheagă-n lumină. Surâsul florilor ni-l apropiem, și-n viață, și-n moarte, cântecul păsărilor, însoțitor al trecerilor de porți nevăzute. Risipim tot ce se poate, n-avem chei nici măcar pentru noapte. 3 Aruncați în lume suntem, bulgări de țărână înveliți în lumină. Ne ridicăm, ne-adunăm în sine, într-alții. Bâjbâim în căutare de sensuri, până dăm unuia din ele un nume. Stingerea e doar melodia finală, pe care ne-o cântă surâzând întregul. 4 Când ne-ntoarcem din lume, lucrurile nu mai sunt pentru noi o măsură. Nu mai strângem nimic. Ce să iei cu tine-n lumină? Lăsăm soarele să fie soare, iarba să fie iarbă, surâsul, în flori, cântecul, să ne petreacă. Ne-ntoarcem să dăm altei stele un nume.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate