Rourez cuvintele cu parfum de femeie
până devin mătăsoase și calde.

Mă îmbrac în lacrima lor gingașe,
visez cu ochii deschiși,
le pun în urechea iubitorilor de frumos
să nască iubire.

În versul meu orizontul nu e rotund
capătă colțuri unde te aștept,
să despărțim în silabe anotimpurile
și să mă primești în primăvara ta,
să înflorim în palme viața.