în lunga tăinuirilor citire,
sub clipa ce în vremuri seci stătuse
furtuna-n ochii tăi se abătuse
smulgând din tină os prin cimitire.

un orologiu miezul îl bătuse,
stăteam în a penițelor zidire
vărsând în foaie vorba din clondire,
privirea ta cuvântul mi-l băuse.

părea în zori, lumină în mistere
iar norii ronțăiau un soare blând
în falduri ne-ncetate de tăcere.

un morb de a rosti albastru-având
spre depărtare slova iar mă cere
cu zbor în pași prin aer alergând.