îmi miros mâinile a frunzulițe de mentă
când bunica mă cheamă la masă
iar bunicul mă oprește pe prispă să îmi spele mâinile

îmi toarnă apă rece din cănița de tablă
pune capacul găleții
și-mi întinde ștergarul de in
apoi așază cu un trosnet mămăliga pe fundul de lemn
precum soarele copilăriei
așa rotundă și plină
aburind ca obrajii mei veniți de la joacă

bunica se închină înainte de masă
mie îmi zboară gândul aiurea

am cinci ani și e vară

iar timpul de acum
n-o să-l mai am niciodată.