se varsă numere faste-n sonete
în litere scapără idei de-nceput
la marginea râului întrevăzut
bat ca pe rufe zilele violente

veriga de lanț când se surpă în lut
dă în vileag taine albe discrete
cum vântul ape timide-ncrețește
dezvelind peceți cu destinul corupt

prin parcuri doarme o vară bolnavă
respir prin ierburi din ardente câmpii
alerg spre țintele fără zăbavă

și visez energii cusute pe ii
se-aud în zadar țipete noi pe stradă
betonul aseptic le-absoarbe de vii