Nasc amintirile în taină
Copacii se amuză copios
Gânduri aleargă fără haină
Iar sufletul adie mlădios.
În arșița fără de foc
La deznădejdi deja uitate
În cântecul fără noroc
A mai rămas eternitate.
Undesc corăbii fără de catarg
Cocorii fredonează în înalt
Privesc la țărm îndepărtatul larg
Și pregătesc el ultimul asalt.
Trecutele cărări de vară
Azi nu mai au nimic de spus
Stam cu Octavian în a sa gară
Parcă așteptând ceva de sus.
Acum nu mai suntem în doi
El șahul parcă l-a învins
Aștept să vină iarăși înapoi
Trecutul cel ce e de necuprins.