știu că nu o să recunoști
vrei să pari imparțial dar cred
că ai avut o slăbiciune pentru mine
mi-ai dăruit atâtea că ar fi nevoie
de-o lungă spovedanie să le pot mărturisi
părinți sărmani dar iubitori copii cuminți
nouă ceruri pline cu stele
chiar deasupra curții mele
nepoți n-aș spune că destui
dar vorba proverbului mai bine puÈ›ini da’ buni
probabil ai tu niscai gânduri
tot încerc să le citesc în podul palmei
nu știu cât reușesc am apelat și la țigănci
ce bine ar fi visele de mi le-aÈ™ aminti
am învățat câte ceva de la freud
oare ai vrut prin mine să-i testezi pe muritori
s-ar fi speriat poate până și celebrul sisif
de câte poveri mi-ai pus în spinare
dar mi-ai dat mereu puterea să le car
voi fi fiind eu din neamul lui socrate
după mamă pelasgo-traco- geto-dac
însă parcă cu prea multe dileme m-ai încercat
nici până azi nu știu de unde a venit lumina
cu care când mi-era mai greu le-am descifrat
mi-ai dat viața asta s-o am în mare grijă
de-ai știi cât este de neastâmpărată
în cărți femei și vin tot cată adevărul
c-am obosit urmând-o pretutindeni
probabil la timpul potrivit o să aflu
și despre celelalte planuri ale tale
dar mă întreb dacă eu trebuie să stau
zi și noapte clipă de clipă cu ochii pe ea
ca pe-un copil zburdalnic
o să-mi mai dai și timp destul să le-împlinesc