în prăjituri de literă-s delicii
ce ancestral hrănesc a mea sorginte
și ochii urc spre floare de cuvinte
dar tot mă însetează umbra fricii.

genunchii ruga vin să o alinte
dar lumânarea fierbe-n grele vicii
de pază-n nopți când se iubesc amicii
de taină-n a gheenelor incinte.

mai sunt sfințenii în lumină încă,
în slovei zbor, pe căi immaculate
ca roua ce petale sting în stâncă.

din duhul tău beau vorbele spălate
cu-nțelepciuni lichide-n mare-adâncă,
iar dedesubt eu construiesc palate...