Nu știu de ce unii oameni își caută moartea
când ea și așa vine când nu te aștepți,
mi-a rămas ceva bun:
teama de nefast, de întunericul minții
în care te cheamă voluntar toți dracii.

În iadul plăcerii suferința așteaptă,
să depășești linia neagră
care nu duce nicăieri.

Prin sticla colorată se vede frumos,
dincolo lipsește cerul
și ai mirajul de pește pe uscat
când-îi fuge aerul din plămâni.

Prin geamul afumat al conștiinței
vezi eclipsa Dumnezeului tău.