pentru o clipă am crezut că Andrada mă înțelege dar
cum ar putea dacă
în anii secetei poarta
a fost năpădită de buruieni

cunoaște adevărul undeva
în adâncul inimii ei îl vede alb dar
zgomotul străzii proiectează goluri
nu știu cum aș putea să-i încălzesc urma
de ziua ei au lipsit rândunelele și flori nu
au mai crescut
între pereți
stăm și
ne mirăm cum trece timpul