doar pentru că oblonul beznei cade
peste verdictul de-a fi
nu-mi condamna la tortura pe roată albastrul balenele sunt pline de taine
de la resturile menajere ale vieții
(sanitari benevoli ne scanează mortificările)
iona a găsit o altă cale de scăpare din
îndoială
simfonia oceanică nu poate să strângă în scoică atâția diezi
cât să-i traducă urechii tăcerea
mirarea de-a se privi
zborul mai înalt decât lumina

ești între ape singur și fără de brațe eu reverberat reverberării

chipul cioplit de flăcări
îmi arde obrajii prind la ceafă în clemă de îngeri
masca iubirii tale
sună important să te port nu doar la sărbătoare dar câtă putere
și moarte să beau pe furiș de ochiul meduzei
mă-ntorc în mine pentru odihnă
(și uitare)
incomod mi-e timpul virusat de vedere prea multă
să-ți dau binețe fără să mă doară genunchii
e un deziderat al mersului biped
dezancorat gravitației

semnătura zilei n-ar fi fost vizibilă în spectrul cordului
fără tine nu s-a putut eu ți-am fost oglinda
între alb și negru mi-am cioplit amprentele condimentându-le cu revolte
nonexistența
e doar hiatul dintre minuni
și secunda de grație înainte de înecul
în ochiul furtunii

încă nu mi s-a revelat
cum să te sărut inocent fără să-mi scrumesc visele din buză
ca un iuda

și-apoi să urc în piroane