Atât de greu mi-e să mă-ntorc
Și-atât de mult să-mi aflu calea,
Că ochii mei abia mai storc
Sub gene, obosită valea.
Și-n lumea ta n-am să cobor
Mai jos decât îmi va permite
Îndurător un tainic zbor
Spre-atâtea margini infinite.
Dar nici privirile să-ncerc
Să le opresc din căutare
Nu voi putea, c-al vieții cerc
Mă va purta în depărtare
Mai mult decât îmi e dorința.
Și nici n-am să mai vreu să vin,
Despachetându-mi neputința,
La vremea-n care-aveam puțin,
Când știam că a croi și-a toarce
Îți dă o stare mai aparte.
Căci astăzi greul de-a mă-ntoarce
E multul care mă desparte
De tot ce-a știut să mă remarce.