căutător identității mele
întind pe țărmuri ramuri și vlăstare
duc plumbul de cuvinte în spinare
în alchimii să făurească stele.

și tot gonesc pe-ntins de ape rare
cu oglindirea lor în a ta piele
în noaptea grea e-un joc tiran de iele,
lumină ancestrală pe cărare.

pe drumul lung de nemaifost să vii
spre-a descuia a poeziei porți
și rigă să ajung pe albe sorți,
regină peste vorbe să devii.

talaz de timp de ne izbește-n provă
zidim mai aprig arca cea din slovă.