Te-nalți din foi, lăsând visarea-n paturi,
Femeie de idei în lung supliciu
Pe crucea fiecărui beneficiu
Ce se așază-n raiul tău în straturi.

Zidești în ochi al ploii edificiu
Și gura însetată tu o saturi
Iubit e drumul tău de către sfaturi
Căzând în piedestal de sacrificiu.

În calea relelor pitești escarpe
Și între zi și noapte-ai rost mulatru,
S-alungi din rouă și amurg pe Șarpe.

De-un timp penița-mi duci la foniatru
Falsând o rațiune-n toi de harpe
Pe-ntins de veci ca-n suburbii de teatru.