îngrop șoapte în troițele pielii tale
sunt o introvertită precum mâinile bunei în poală
vorbele se-așază cuminți în marsupiul
tăcerii
își alchimizează culorile ascuns
struna umbrei pleznește când fac abisul săgeată și ochesc
norul care mi-a sechestrat ploile

o lume la dospit își coagulează esențele pe tocătorul cărnii

gândul scobește adâncul
insomniac trage esența din măduva lui a fi

pretutindeni respirul învârte spița minunii
este nu este își testează
fibra
vibrația
sacâzul efemerului îți face acordajul galactic
sunetul pulsului tău este suveica de aur din urzeala timpului

dacă se-ntoarce ecoul
sigur are în bocceluță o șuetă cu increatul

revelația execută roata întoarsă
pineala trimite bezele spectatorilor
flic flac pe bârna destinului
este la impuse
pentru juriul pupilelor
cal cu mânere ursita foarfece măiastre
taie bazaltul nopții
inima inimii
cântă
piruetează cu grație ape neîncepute
mai fluidă ca ele
pasăre măiastră zboruri țese mai rarefiat decât
duhul care plutește ușor
în derivă
prin somnul celui fără de forme

visele prea umile mă părăsesc firesc precum o piele de șarpe

pe muchia genunii dintre sinapse organizez periodic
orgiile ierbii și dansul
fluturilor de apă

mâinile bunei strecoară smerite dragoni între valvele galaxiei