solicitantă viață
când târâi
aripile unui fluture
pe pietrele gândirii
lași umbra lui
să mângâie
prezentul închipuirilor
apoi
alergi cu graba melcului
să vinzi o cochilie
și ea închipuită
drepților și strâmbilor
pe tarabele legilor
reinventate

solicitantă viață
plictisitoare adeverire
a minciunilor

chipuri zâmbitoare
dimineața
scuturate de furtuni
la amiază
seara
strălucitor de false

când te saturi
- și te saturi într-o bună zi
de toate oglinzile opace -
lași totul baltă
și te întorci spre tine
fericit pentru regăsire

imperfect ca orice ființă vie
înveți tăcerea
ca pe mușcătura din
azima fierbinte a zilelor
și nopților soarelui
călătorul arzând veșnic
între răsărit și apus
între amurg și
noaptea iubirilor neștiute
de care
fuge omul
mâncând pământul
și în somn

Anne Marie Bejliu, 11 mai 2017