dar cât de mare să fi fost
uterul domnului să îmi nască mie
atâtea gemene?

***

mintea e un balaur
m-a încuiat în rutina nimicului
îmi aruncă gânduri ciosvârte
să mă îngraș pentru tăiere

postesc
mi-e dor de mine

***

aștept ora trezirii
aștept
nu am nevoie de timp
să știu când a sosit vremea
nici de clepsidre

****

fac paturile conștiincios
sunt angajatul paturilor singuratice
mișcări simple
stupide
adună pătura
împăturește cearceaful
așează perna

***

sub patul copilului meu
au crescut fluturi
îi adun cu migală
printre gratiile balaurului
le dăruiesc primul zbor
la noapte vor crește alții

***

când eu încă zbor în alfa
cu îngerii de serviciu
peste piscuri de univers
andrei își încalță realitatea

nu e corect
mă tachinează obosit
de învățături inutile

tu dormi
mai mult decât mine

nu contează cât dormi
copile
ci cât visăm

râde
știe că nu mă poate întrece nimeni
la împletit vise

visuri

***

deschid jaluzelele
cu ochii spre cerul interior

când inima se umflă balon
te urci în nacelă
sau îi pui încă un sac cu balast?

aprind prima țigară
să uit cine doarme încă în mine

***
de ce mi-e frică
singurătatea e un har ?

frica e un început de moarte
unde găsesc un device
să măsoare moartea din mine?

***

peretele virtual mă așteaptă
gol
e atât de ușor de zugrăvit
orice culoare a minții e bună
eu am multe culori

aș scrie și pe peretele sufletului
cuvinte din inimă
și aș păstra un graffiti
până când proprietara
va deschide măcar un ochi
și va înțelege

***
azi tu ce mască ți-ai pus?

***

fericirea mea e atât de simplă

lasă-mă să visez

de câte ori adorm
ești lângă mine
în mine
cu mine
peste tot

***
dacă vreodată
n-am să mai pot dormi
și n-am să te mai găsesc
sinucide-mă
iubito
în numele tău!