pe limba vorbelor de păsări stinse
e-un vals de bice-n graiuri colosale
sub flori de umbre, reci și abisale
de morbul nemuririlor atinse.

în noi e timp, cu toate ale sale
și ape nu-s, pe zări lucind întinse
doar roua o petală reaprinse
de Dumnezeu oleacă mai la vale.

în verb acid gonesc uimiri cu toate
iar zborul are un parfum sulfuric;
așa e traiul nostru cel teluric,
de viciul vieții piepturi ni-s crăpate.

în lume-i zi și ne-ntrecută zarvă,
mă spăl pe mâini și mă cobor în larvă...