Protejat de existența
Pur È™i simplu-ntȃmplătoare,
Nu pari mulțumit, bărbate,
Și mă-ntreb eu,
De ce oare?
Oricȃt ai fi de avut,
Nelipsindu-ți hrana, cortul,
Simți în tine
Surd, tăcut
Coarda care-ți dă raportul.
Ea vibrează tot mai tare
Să-l auzi pe-al tău popor
Suferind fără-ncetare.
Știu că-njură.
Fără spor!
Cȃnd primeÈ™te-o milă rară
De la cei din vest,
Care,-n genere,-i precară,
Bănuită de incest,
Cei ce i-o aduc la masă,
Socotesc că-i necesar,
Nu-i așa, ei sunt de rasă,
Ca poporul fără har
Să le cadă drept în plasă
Ca obiect de inventar.
ȊncercaÈ›i mereu, băieÈ›i,
Un popor prea răbdătoriu
C-o să faceți cunoștință
Cu un inventar bogat
Ce vă duce-n sanatoriu
Să vă intre-n cap o știință
De care ați cam uitat.