În asfințit adorm doar gânduri
Ce ziua le-a aprins pe rug
Ia urma de citește, nu fă riduri
Și uită clipa ce a tremurat în frig.
Pe caldarâmul încă fără vlagă
Ei pașii se perindă-n ascunziș
E prea târziu și nu e șagă
Să reapară iar un luminiș.
La semafor stă o speranță
Uitată parcă din trecut
E prea firavă, ca un fir de ață
Căci verdele s-a dus demult.
Cum noaptea vesel reapare
Fără a da speranță zilei
Lăsați în urmă doar o floare
Să tremure din firea firii.
Căci zorii când vor reveni
Pierdute sunt acele gânduri
Și oare cine, ce va ști
Să mai citească printre rânduri.