o mântuire-n dimineți, s-ajungă
să ne aprindă liniștei fiorul,
e-ncătușat în așternut piciorul
și clipa asta parcă e mai lungă.

de vis se umple-n ochii tăi ulciorul
regina șoaptei vorbe să te ungă
grăirea ta tristețile alungă
ți-e-n prăjituri de duh interiorul.

cât despre mine, sunt ce nu îți place,
risipitor averii sufletești
o rugă-n lumânare-mi împletești
și gândul meu de necredință tace.

în asfințit de rouă tălpi rănesc
pământul dat să fie omenesc...