Răsare Luna,
Și gândul iar îmi zboară,
Pieptiș urcând cărările întruna,
Spre Univers. Mi-e drumul ca o sfoară
De-atâtea piedici care-mi stau în față.
Te am în suflet stea nemuritoare
Și-așa, desculț, m-oi dezlipi de gheață
Să intru-n joc. Tu te-ai ascuns în floare,
Iar eu, peduncul m-am izbit de tine.
Aș vrea să pot să-ți fiu, iubind, petală
În umbra nopților ce-au curs virgine
În rând cu Luna.
Iar de mi-ai fi vasală,
Mi-aÈ™ pune aripi pentru totdeauna
Și-un cer mi-aș face dintr-a zilei zare
Să mă cunosc în ea și-n fiecare.