De-aș fi nelimitat în tot ce nu-i,
Pictat în versuri ca Aristotel, în van,
Nu mi-ar fi viața, dar avan,
Eu aș trăi-o și n-aș vinde-o nimănui.

Am stat întins pe versul lui voinic,
Privind invidia cum se scurgea din mine,
Văzut-am cum s-au șters idei și rime
Și tot ce a rămas a fost nimic.

C-un ultim glas la ceruri cer iertare
Pășind cu nerăbdare în uitare.