secretele adevărate nu se rostesc, ele se iau în groapă ascunse sub limbă
între dinții strânși, să nu care cumva să scape
de aceea, primăvara, dacă ai răbdare și te faci una cu pământul
auzi șoaptele lor, greu de deslușit dintre rădăcini

cândva am fost și eu secret adevărat
mă ținea iubirea sub limbă ca pe-o mărgică de preț
și-ntre noi tăcerile erau prelungi iar primăvara mă lăsăm dus, păpădie,
răsădindu-mă secret. ascuns fără a fi ascuns

acum, pământul mustește secetă
tăcerile ard mocnit ultimele iubiri
voi fi ce-am fost sau chiar mai mult
din scrum când voi renaște