chiar de-am mâncat din pomul interzis
m-am botezat în lacrima ta doamne
de ce continui să-ți rămân proscris
și după veri fierbinți îmi dărui toamne

cum pot să mai cred în nemurire
când pomul vieții îmi este cruce
destinul meu e o răstignire
pe care tot chipul tău străluce

da mare dreptate avea blaga
într-un gorun tu îi creșteai sicriu
prin mugure misteru-i sorbea vlaga

la ce dracu mai cuget și mai scriu
nevindecabilă îmi este plaga
m-ai greșit îți rămân doar un mort viu