iar mirosul de fân de lucernă
era așa ca un catalizator de transcedență
cât să-mi curgă lacrimi de nu știu unde
într-un amestec de trup pământ și cer

ochii deschiși spre înțelegerea clipei
ca un jurământ solemn
într-o catedrală din nuci tineri și zvelți
pregătiți să îmbătrânească cu folos
m-au purtat prin straturi vii de trecut
încât am stat la taclale cu tinerețea mea

mă vedeam cosind prin lucerna botezată de cer
când cu rouă când cu lacrimi
adunând fragii rămași neatinși
în urma coasei abia bătute
toate acestea pe o muzică de neplagiat
într-un evlavios cor de cosași