nu pentru că mi se uscaseră cuvintele
ci pentru că nu ar fi fost multe de spus
de fapt tăcerile inundaseră locul
înghițind plaja urmelor

ia-mă în brațe, strânge-mă la piept
lasă-mi capul să strivească sânul spân și sec
și-ascute coasa bine, fă-o brici
să tremure soarele când și-o asfinți odihna

stradă oftează sub urmele pașilor
patul suspină căutăndu-mi căldura
visele au plecat în bejenie
după ce cuvintele ai fost trecute prin foc și sabie

tot timpul am privit viața de sus
perpetum mobile ridicat la rang de dronă
jaluzelele coboară strivind lumina
iar moartea m-a luat în iatac și se juca cu mine