zâmbesc și azi, ce dacă moartea e prezentă
în trup și-adânc în conștiința mea
toți ne naștem cu ea și în formă latentă
soarbe din seninul nostru ca dintr-o cișmea.

munți de speranțe am înălțat spre cer
că viața va fi blândă până-n ultima clipă
din vise luminoase i-am făcut colier
consolări perlate în mine se-nfiripă.

personaj principal în povestiri de viață
i-am dedicat tot spațiul în sonetul meu
moartea-i pretutindenară este semeață.

ocupă monumente pe lângă bunul Dumnezeu
patroană pe furtuni pe tornade și ceață
conduce războaie,crime moartea e un zeu.