înainte vreme, te căutam prin locașuri
căci așa înțelesesem eu, că trebuie să te caut în lemn, în sticlă,
în flacăra cățuiei, în locuri strîmte sau boltite, numărând pașii cuvintelor
dar ramura-nflorită m-a săgetat cu răspunsul ei parfumat

zbatere inutilă, alergătură în van, ipocrizie
eu te căutam în cu totul alte locuri decât acolo unde tu mă așteptai
culcușit în pătuiagul sufletului, acolo unde inima îți cântă
liniștindu-ți temerile și nedumeririle

nu Doamne, nu m-ai pierdut, chiar de mai rătăcesc cărarea
vezi bine, eu doar încerc să te liniștesc liniștindu-mă
căci atâta timp cât te port adânc încrustat
nimeni și nimic nu ne va despărți… și împreună ne vom înălța cântec