Am avut și eu o mamă
și-acu-i poză într-o ramă,
c-a plecat la Dumnezeu
să i-l dea pe tatăl meu,
să fie iar împreună
cum i-a sorocit în urmă
când erau flori în cunună
cu parfum de măr și dor
pe fruntea iubirii lor.
Oare îi voi regăsi
vița când m-o părăsi
să-i iubesc cum meritau
fericire să le dau,
sufletul să le sărut,
mâinile ce m-au crescut !?
Mi-a rămas zâmbetul lor
și glasul dojenitor,
cântece de adormire
și sfaturi de cumințire,
amintiri ca nestemate
pe inimă încrustate.
Arde candela în mine
cu fitilul din suspine,
dor de dorul lor îmi este,
trist erou dintr-o poveste.